PSD renunță la ideea unui premier tehnocrat în formula viitorului cabinet, potrivit discuțiilor relatate pe surse din interiorul particizia adâncește impasul, mai ales că și PNL privește cu rezervă aceeași variantă, astfel că mingea ajunge, din nou, în terenul președintelui Nicușor Dan, căruia îi revine rolul de a coagula o soluție de majoritate.
Contextul negocierilor
În tabăra social-democrată, mesajul este limpede: tehnocrații nu vor conduce următorul executiv. Această poziționare se lovește de aceeași reținere și la liberali, ceea ce complică aritmetica voturilor și lasă deschisă doar pista unei înțelegeri politice clasice. Surse apropiate discuțiilor spun că, pe termen scurt, multe scenarii depind de opțiunea pe care o va formula președintele.
Nu e cert dacă în zilele următoare se vor convoca noi runde oficiale la Palatul Cotroceni; deocamdată, se vorbește despre tatonări la nivel neoficial. Între timp, în interiorul USR persistă rezerve față de o participare la guvernare alături de PNL, ceea ce reduce marja de manevră pentru o majoritate largă.
Social-democrații admit că blocajul nu poate fi atribuit exclusiv unui singur partid. Dificultatea apare la trecerea de la acorduri de principiu la un program executiv cu măsuri precise. Un exemplu invocat este legea salarizării, unde după schițarea unor puncte comune, negocierile alunecă rapid spre tensiuni, semn că impactul bugetar și calendarul de aplicare rămân subiecte sensibile.
Reacții și opțiuni pe masă
În privința unei soluții tehnocrate, PSD se află pe aceeași frecvență cu Ilie Bolojan, care a subliniat limitele unui astfel de experiment la vârful executivului.
„În situația actuală, în care PSD a dezertat de la răspundere, un guvern tehnocrat este una dintre posibilitățile discutate. Totuși, după experiența mea de aproape un an ca premier, cred că este greu ca un premier tehnocrat să poată performa”.
Pe fondul incertitudinii, Eugen Tomac a evitat să se pronunțe privind o eventuală nominalizare pentru funcția de premier, preferând să transmită că prioritatea este instalarea rapidă a unui cabinet funcțional.
„La momentul potrivit voi face declarații”.
În plan procedural, cronometrele politice ticăie. Interimatul actualului executiv ajunge la pragul de 45 de zile pe 7 iunie, dată vehiculată ca limită „teoretică”. Totuși, Constituția stabilește că un guvern demis prin moțiune continuă să îndeplinească actele necesare administrării treburilor publice până când membrii noului cabinet depun jurământul – prin urmare, nu există o bornă fixă care să oprească de drept funcționarea sa.
De la Cotroceni, semnalul rămas public după prima rundă de discuții a fost că șirul consultărilor nu s-a încheiat. Președintele a indicat că scopul este definirea unei susțineri parlamentare consistente și orientate ferm spre Occident.
„Voi continua seria consultărilor cu partidele până când se va cristaliza o variantă de majoritate solidă, pro-occidentală”.
Pe culoarele politice se discută, între altele, despre necesitatea unui acord minimal pe câteva capitole considerate urgente – buget, legea salarizării, energie – pentru a tempera tensiunile și a permite instalarea rapidă a noului cabinet. Fără o înțelegere clară asupra acestor teme, orice propunere de premier riscă să fie contestată înainte de votul din Parlament.
În acest moment, toate privirile sunt îndreptate către pasul următor al președintelui și către eventualele realinieri dintre PSD, PNL și USR. Calendarul politic rămâne strâns, iar negocierile pot produce schimbări rapide de poziție, în funcție de concesiile pe care fiecare actor este dispus să le facă.