Steliana Sima a povestit, cu o doză de melancolie, despre legătura sa de prietenie și de scenă cu Maria Ciobanu, dar și despre emoția puternică pe care i-a provocat-o decizia acesteia de a se retrage din lumea muzicii populare. Mărturiile au fost făcute în emisiunea „Online story by Cornelia Ionescu” difuzată pe canalul de YouTube al publicației unde artista a explicat și situația actuală a Mariei Ciobanu, care se află în America.
Amintiri și impact personal
Steliana Sima a vorbit despre momentul în care prietena ei a anunțat că nu va mai urca la fel de des pe scenă, rememorând acel eveniment cu tristețe. Artista a mărturisit că, în clipa în care Maria a susținut spectacolul de retragere, a resimțit „un gol imens în capul pieptului” — sintagmă pe care a folosit-o pentru a descrie sentimentul pierderii unei voci care, după opinia ei, reprezintă un izvor prețios în muzica populară.
În declarațiile sale, Steliana a subliniat rolul Mariei Ciobanu ca model profesional și uman:
„Prințesa e în America, suntem prietene foarte bune. E foarte bine, vine în toamnă acum. Ea rămâne emblema noastră, izvorul nesecat al muzicii populare.”
Acest citat reflectă atât afecțiunea, cât și respectul profund pe care îl poartă colegii pentru interpreta care a marcat un întreg repertoriu.
Retragerea — un moment greu pentru generații
Retragerea Mariei Ciobanu nu a reprezentat doar o decizie personală, ci un punct de cotitură resimțit de mai mulți interpreți și de public. Steliana Sima a explicat că vocea și felul caracteristic al Mariei au influențat atât cariera sa, cât și evoluția sa ca om: „Prințesa mi-a schimbat cursul vieții personale și profesionale.” Aceste cuvinte marchează recunoașterea unei relații mentor-disciplină, în care un artist consumat de experiență sprijină generațiile care vin din urmă.
În contextul în care au circulat numeroase speculații despre starea de sănătate a Mariei Ciobanu, Steliana a oferit calm și clarificări, afirmând că prietena ei se simte bine și că există planuri de a reveni în țară în toamnă. Tonul mărturiei a alternat între nostalgie și speranță, ilustrând ambivalența momentului: pe de-o parte, lipsa unei prezențe obișnuite pe scenă; pe de altă parte, păstrarea unei continuități simbolice.
În rememorările sale, Steliana nu s-a ferit să folosească imagini puternice: a vorbit despre „gol” și despre izvorul secat în muzica populară, formulări care arată cât de mult a afectat-o decizia de retragere. Totuși, aprecierea pentru contribuția Mariei rămâne evidentă: numele ei este asociat, în continuare, cu nobila tradiție a cântecului popular.
Interviul a oferit, în final, o privire personală asupra consecințelor retragerii unei artiste legendare: nu doar o deplină dispariție de pe afișe, ci o transformare a felului în care generațiile următoare percep și continuă o artă vie. Povestea relatată de Steliana Sima rămâne una dintre multele ecouri pe care le lasă plecarea treptată de pe scenă a unei voci reprezentative.