Emil Constantinescu a evocat, într-un interviu televizat, un episod tensionat trăit în 1999, pe când se afla la Cotroceni. Fostul șef al statului spune că, în timpul evenimentelor de la Costești, ar fi existat un plan de eliminare a sa, iar numele lui Dan Iosif – revoluționar și politician apropiat de Ion Iliescu – apare în centrul acestei povești.
Relatarea sa pune din nou reflectorul pe culisele unei perioade marcate de confruntări sociale și de decizii luate sub presiune.
Cum a ajuns informația pe masa președintelui
Potrivit lui Constantinescu, totul a pornit de la o înregistrare primită de la SRI. Caseta – ascultată, spune el, chiar în biroul de la Cotroceni – surprindea o convorbire în care Dan Iosif l-ar fi contactat pe Ion Iliescu pentru a-l informa că lunetiștii ar fi pregătiți să intervină când coloana prezidențială urma să ajungă în zona Universității din București.
Fostul președinte susține că mesajul transmis ar fi indicat o acțiune iminentă, cu oameni „deja poziționați” pe traseu. El povestește și că a cerut imediat contactarea lui Ion Iliescu, pentru a-l anunța că are „dovada” sub ochi și că discuția i-a fost redată integral pe casetă.
„Lunetiștii sunt la post.”
Constantinescu afirmă că, în aceeași înregistrare, ar fi auzit și un răspuns menită să dezamorseze situația – o îndemnare la liniște și stoparea oricărei inițiative violente. „Dane, fii cuminte”, ar fi fost, pe scurt, reacția atribuită lui Iliescu în povestea rememorată de fostul președinte.
El adaugă că discuția ar fi ajuns în atenția serviciilor fiindcă Dan Iosif era deja vizat într-o altă investigație, iar convorbirile îi erau interceptate. În relatarea fostului șef al statului, acesta a fost contextul în care informația a ajuns, rapid, la vârful instituțiilor.
Portretul unui personaj-cheie: Dan Iosif
Figura lui Dan Iosif rămâne una controversată în istoria politică postdecembristă. Activ în Revoluția din 1989, prezent apoi în mișcările civice și în zona partidelor derivând din FSN – FDSN, PDSR, ulterior PSD – el a fost un apropiat al lui Ion Iliescu și, mai târziu, deputat (din 2004). Poreclit de cunoscuți „Ioșca”, Iosif a rămas pentru mulți simbolul unei generații care a traversat, cu aceeași intensitate, stradă, instituții și bastioanele puterii.
Numele său a apărut și în dosare sensibile. În legătură cu Mineriada din 13–15 iunie 1990, el a fost audiat în 2006, fiind printre persoanele cercetate pentru acuzații grave, precum subminarea puterii de stat și crime împotriva umanității. A fost menționat și în cazul aurului dacic, unde martori sub acoperire l-au indicat drept posibil beneficiar al unor brățări vechi; procurorii au dispus, însă, neînceperea urmăririi penale în ceea ce îl privește.
Un alt episod menționat de presă s-a consumat în 2007, când RA-APPS a anunțat evacuarea demnitarilor cazați abuziv în locuințe de protocol. Atunci, Iosif ar fi recurs la un gest radical de protest, afirmând că își va arunca locuința în aer dacă nu i se restituie investițiile făcute. Disputa a rămas una dintre cele mai comentate ieșiri publice ale sale din ultimii ani de viață.
Tot în 2007, Dan Iosif a încetat din viață, la 57 de ani, într-un spital din Rusia, fiind diagnosticat cu cancer pulmonar. A fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Eroilor Revoluției, iar postum a primit din partea președintelui de atunci, Traian Băsescu, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer.
Relatarea lui Emil Constantinescu readuce în atenție atmosfera încinsă a anului 1999, cu străzi pline, decizii politice pe muchie și informații care, odată scoase la lumină, redesenează percepția publică asupra acelor zile tulburi.