Rusia și Siria au semnat un memorandum privind viitorul bazelor militare de la Hmeimim și Tartus. Acordul vine după un an și jumătate de negocieri și schimbă, concret, ce fac acele instalații de acum înainte. Termenul asumat prin document: trei luni.
Cele două baze urmează să fie transformate în centre de pregătire militară comună, care vor funcționa în interesul ambelor state, potrivit Ministerului sirian de Externe. Nu mai sunt, cel puțin pe hârtie, baze rusești pe teritoriu sirian — devin structuri bilaterale. Detaliul care schimbă tot: toate modificările trebuie finalizate în cel mult trei luni de la semnare.
Hmeimim și Tartus — ce reprezintă aceste baze
Baza aeriană Hmeimim, situată lângă Latakia, și portul Tartus, singura bază navală rusească din Mediterana, au fost pivotul prezenței militare ruse în Siria începând din 2015, când Moscova a intrat direct în conflictul sirian de partea lui Bashar al-Assad. Tartus, în special, are o valoare strategică greu de supraestimat pentru Marina rusă — este singurul punct de sprijin al Rusiei în Marea Mediterană, ceea ce îi oferă acces rapid la flancul sudic al NATO și la rutele maritime din zonă.
După căderea regimului Assad, în decembrie 2024, noile autorități de la Damasc au moștenit și această ecuație: prezența militară rusă pe teritoriul lor. Negocierile care au urmat — un an și jumătate, nu câteva săptămâni — arată că nimeni nu a cedat ușor. Rusia voia să păstreze accesul; Siria voia suveranitate reală. Memorandumul este rezultatul acestei tensiuni. Nu e o victorie clară pentru niciuna dintre părți, ceea ce, de regulă, înseamnă că ambele au obținut câte ceva.
Ce prevede concret acordul semnat de Moscova și Damasc
Aeroportul Hmeimim — infrastructura civilă a bazei — urmează să treacă treptat sub controlul administrației civile siriene, conform agenției Tass. Bazele militare propriu-zise nu dispar, ci se reconvertesc: din instalații rusești cu acces exclusiv în centre de instrucție comună. Ministerul sirian de Externe a descris memorandumul drept deschiderea „unui nou capitol” în relațiile dintre Moscova și Damasc.
Formularea e diplomatică, dar miza e concretă. Siria câștigă, cel puțin formal, un grad de control pe care nu l-a avut în ultimul deceniu. Și mai e ceva: transformarea bazelor în centre de instrucție comună implică personal sirian integrat în structuri până acum exclusiv rusești, adică transfer de proceduri, de tehnologie militară, de know-how operațional. Cât din toate acestea va fi cu adevărat bilateral și cât va rămâne o relație asimetrică, se va vedea în practică.
Trei luni, primul test real al acestui acord
Acordul nu există în vid. El vine într-un moment în care Rusia e angajată masiv în războiul din Ucraina, iar resursele Moscovei sunt distribuite diferit față de 2015. Menținerea prezenței în Mediterana, chiar și sub o altă formă juridică, rămâne o prioritate strategică pe termen lung pentru Kremlin — cu sau fără Assad la putere. Pentru noile autorități de la Damasc, memorandumul trimite un semnal dublu: spre interior, că Siria nu mai e curtea din spate a Rusiei; spre exterior, că Damascul poate negocia cu o mare putere de pe o poziție cât de cât echilibrată.
Dacă transformarea celor două baze se va produce efectiv în cele trei luni prevăzute, sau dacă termenul va aluneca, va fi primul test real al acestui acord. Moscova are un istoric lung de angajamente asumate pe hârtie și aplicate selectiv. Damascul, la rândul lui, are nevoie de stabilitate internă ca să poată susține o schimbare de asemenea amploare. Cele trei luni care urmează vor spune mai mult decât orice declarație diplomatică semnată la masă.