„Luiza vine acasă!” — mesajul care a străbătut, din nou, casa familiei Melencu după apariția unei scrisori atribuite unui bărbat aflat în detenție.
Documentul, făcut public, susține că tânăra dispărută ar fi în viață și că adevărul va ieși la iveală.
O scrisoare care reaprinde speranța
Potrivit conținutului transmis familiei, autorul se prezintă ca fiind încarcerat și originar din Caracal. El afirmă că își asumă riscuri majore pentru a oferi aceste informații și transmite părinților că intuiția lor nu i-ar fi înșelat.
Primele rânduri, puternice și tulburătoare, sună astfel:
„Am curaj să-mi pun viața în joc și să garantez că Luiza trăiește. Sunt încarcerat și sunt din Caracal”.
Bărbatul mai pretinde o cunoaștere veche a lui Gheorghe Dincă, prin natura unor tranzacții de obiecte și scule, susținând că i-ar fi trecut pragul gospodăriei în anii anteriori. În scrisoare sunt menționate detalii despre presupuse vizite în curte, dar și o referire la fiica lui Dincă, pe care spune că o cunoaște. Ultima sa trecere pe acolo ar fi avut loc, potrivit propriilor spuse, în 2014.
Tonul scrisorii alternează între adresare personală și asigurări repetate că tânăra nu ar fi fost ucisă. Remarcabilă este insistența cu care autorul le cere rudelor să nu-și piardă nădejdea și să nu îl implice oficial în demersuri, pentru a evita o posibilă audiere de către DIICOT.
„V-am văzut cu bunicul la Antena 1 și v-am văzut așa distruse de durere și de aia v-am scris și vă pot spune cu garanția vieții mele că Luiza nu e moartă… Vă rog din suflet să nu mă implicați în acest caz, nu vreau să fiu chemat la DIICOT, dar așteptați, pentru că Luiza se va întoarce acasă.”
În contextul emoțional al familiei, asemenea rânduri pot aprinde speranțe, dar și întrebări. Faptele consemnate în anchetă și declarațiile oficiale rămân reperele verificate, iar orice element nou trebuie confruntat cu probe și proceduri legale. De aceea, mesajul din detenție este privit atât ca o promisiune, cât și ca o afirmație ce necesită verificări.
Schimbări de declarații în dosarul Caracal
În plan judiciar, cazul a cunoscut răsturnări succesive. Gheorghe Dincă a spus, într-o primă fază, că ar fi ucis-o pe Alexandra Măceșanu, iar apoi că ar fi incinerat trupul. Ulterior, el a susținut că ar fi ucis-o și pe Luiza Melencu, dispărută în luna aprilie a aceluiași an. Mai târziu, declarațiile sale s-au modificat, motiv pentru care anchetatorii au decis reaudierea sa, cu scopul de a clarifica cronologia și de a stabili coerența mărturiilor.
Aceste schimbări au alimentat un climat de incertitudine: pe de o parte, familiile victimelor cer răspunsuri clare; pe de altă parte, anchetatorii sunt obligați să confrunte fiecare relatare cu dovezi, să verifice pistele și să stabilească ce anume rezistă la proba faptelor. În acest peisaj, orice nouă informație — inclusiv o scrisoare venită din penitenciar — devine o piesă ce trebuie testată și integrată cu prudență.
„Nu vă mai consumați și nu vă mai gândiți că e moartă”, se mai arată în mesaj, într-o încercare de a transmite familiei un strop de alinare. Însă ecuația rămâne complexă: între declarații retractate, piste parțiale și emoția publică, demersul instituțiilor trebuie să rămână metodic, iar speranța — deși vie — să se sprijine pe verificări.
În paralel, familia Melencu rămâne atentă la orice indiciu, păstrând, așa cum reiese din rândurile transmise, credința că adevărul va apărea. Iar cuvintele din finalul mesajului continuă să răsune, fără a stinge întrebările care persistă:
„Vă rog, nu mă băgați pe mine în acest incident că nu vreau să fiu luat pe la DIICOT, dar așteptați, pentru că Luiza se va întoarce acasă.”