În primăvara anului trecut, artista a trecut printr-o pierdere dureroasă: tatăl ei a încetat din viață, ceea ce a generat o tensiune emoțională semnificativă.
Anul 2025 a reprezentat pentru Eliza Natanticu o perioadă marcată de pierdere și de probleme medicale neașteptate, evenimente care i-au schimbat ritmul vieții și au impus reevaluarea stării ei de sănătate.
Contextul personal și prima reacție
Această stare afectivă intensă a coincis cu simptome fizice pe care Eliza le-a atribuit inițial epuizării și stresului acumulat.
Starea de amețeală persistenta a determinat-o să solicite investigații medicale. În urma unui examen CT, medicii au pus un diagnostic care a luat-o prin surprindere: accident vascular cerebral (AVC), de natură minoră. Depistarea, după cum a relatat chiar vedeta, a fost întâmplătoare, în contextul în care simptomele nu au fost inițial clasice pentru un AVC.
„Am avut un an foarte complicat anul trecut. A fost un an foarte greu, din punct de vedere emoțional, odată că a dispărut tatăl meu și odată că am avut parte de un AVC minor, dar o situație cu care nu m-am mai întâlnit și care m-a dat ușor peste cap. A fost greu de gestionat, mă bucur că am reușit să trec peste și am găsit soluții”
Diagnosticul și primul traseu terapeutic
Eliza a povestit că simptomele ei erau reduse la senzații de amețeală și disconfort, astfel încât prima ipoteză clinică a fost burnout. De aceea a apelat la un control imagistic, care a evidențiat modificări ce confirmau un eveniment ischemic cerebral minor. Astfel de formațiuni pot rămâne subtile la debut și, în multe cazuri, sunt identificate în urma unor investigații efectuate pentru alte suspiciuni.
Pe plan practic, gestionarea unui AVC minor include monitorizarea atentă, tratament medicamentos adecvat cazului (de la anticoagulare sau antiagregare la medicație de susținere și controlul factorilor de risc) și, în funcție de recomandările specialiștilor, programe de recuperare pentru diminuarea sechelelor. În declarațiile sale, artista a subliniat că, deși experiența a fost dificilă, a găsit soluții și a reușit să le aplice pentru a-și îmbunătăți starea.
„Am descoperit oricum întâmplător, pentru că această stare era o stare de amețeală, nu mă simțeam în apele mele și am crezut că e un burnout. (…) Am făcut un CT și, în urma acelui CT, am primit acest diagnostic”
Notă importantă: simptomele neurologice pot fi variate și subtile — amețeala, tulburările de echilibru sau modificările temporare ale percepției pot fi semne care impun investigații urgente.
Viața personală și profesională a artistei continuă; îngrijirea medicală și sprijinul familiei rămân esențiale în recuperare și în prevenirea unor recidive.