Marcel Sabou, fostul mijlocaș român cunoscut pentru parcursul său în fotbalul spaniol, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. Vestea tristă a fost confirmată în seara zilei de luni, de clubul spaniol Sporting Gijón, printr-un mesaj de doliu publicat pe rețelele de socializare. Sabou, născut pe 22 august 1965 la Timișoara, suferea de 12 ani de o boală degenerativă cumplită – scleroză laterală amiotrofică (SLA), cunoscută și sub numele de boala Lou Gehrig.
Vestea morții fostului internațional român a stârnit un val de reacții emoționante în rândul comunității fotbalistice din România și din Spania. Mai multe cluburi iberice pentru care a evoluat Sabou au transmis public condoleanțe și mesaje de susținere familiei îndoliate. Dispariția sa a readus în atenție nu doar cariera impresionantă pe care a avut-o, ci și curajul de a sfida regimul comunist în căutarea libertății.
Marcel Sabou și-a început cariera în orașul natal, la Poli Timișoara, club unde și-a făcut junioratul și a debutat la seniori. Evoluțiile sale convingătoare din perioada de început l-au propulsat rapid spre o echipă de top – Dinamo București. La echipa din Șoseaua Ștefan cel Mare a evoluat timp de trei ani, între 1986 și 1989. În perioada petrecută la Dinamo, Sabou s-a remarcat ca mijlocaș stânga, fiind apreciat pentru viziunea în joc, capacitatea de efort și determinarea cu care evolua meci de meci.
În anul 1989, cu doar patru luni înainte de căderea regimului Ceaușescu, Marcel Sabou a luat o decizie curajoasă. Aflat în Spania cu naționala României pentru un meci amical, el a cerut azil politic, dorind să scape de regimul comunist și să își continue cariera într-un fotbal liber. Gestul său a fost unul riscant la acea vreme, dar avea să îi schimbe radical destinul și să îl transforme într-un simbol al curajului.
Primele experiențe în fotbalul spaniol: Real Madrid Castilla și CD Tenerife
După ce a primit azil politic, Marcel Sabou și-a continuat cariera în Spania. În sezonul 1989-1990, a fost legitimat de Real Madrid Castilla, echipa secundă a celebrului club Real Madrid. Chiar dacă nu a apucat să evolueze pentru prima echipă, experiența de la Castilla a fost una importantă pentru integrarea sa în fotbalul spaniol. Aici a cunoscut rigorile și ritmul competițiilor iberice, adaptându-se rapid la un stil de joc diferit față de cel practicat în România.
În sezonul următor, 1990-1991, a fost transferat la CD Tenerife, echipă de primă ligă. Sabou a reușit să se impună în lotul echipei și să demonstreze că este un mijlocaș de valoare. Evoluțiile sale au atras atenția cluburilor mai mari, iar în vara anului 1991 a fost transferat la Racing Santander, un club cu tradiție în fotbalul spaniol.
La Racing Santander, Marcel Sabou a petrecut două sezoane excelente. Între 1991 și 1993, el a fost o piesă importantă în angrenajul echipei, evoluând în 75 de meciuri și marcând 10 goluri. Era apreciat atât de suporteri, cât și de colegi și staff-ul tehnic, pentru modul în care se implica în joc, pentru seriozitatea de la antrenamente și pentru faptul că dădea mereu totul pe teren.
Punctul culminant al acestei perioade a fost promovarea în Primera Division, în sezonul 1992-1993. Racing Santander a reușit să treacă de barajul de promovare împotriva celor de la Espanyol, iar Marcel Sabou a fost unul dintre artizanii acestei performanțe. Era o reușită deosebită, care venea după o perioadă de muncă intensă și care consfințea statutul său de jucător valoros în fotbalul spaniol.
Ultima etapă a carierei: transferul în Portugalia și retragerea
După perioada din Spania, Sabou a decis să își continue cariera în Portugalia, la clubul Chaves. Aici a evoluat între 1993 și 1998, fiind unul dintre cei mai constanți jucători ai echipei. În campionatul portughez a lăsat o impresie pozitivă, fiind respectat pentru experiența și profesionalismul său. De altfel, anii petrecuți în Portugalia au fost o perioadă de consolidare pentru cariera sa, chiar dacă nivelul competițional era diferit față de La Liga.
În anul 1998, la 33 de ani, Marcel Sabou a decis să se retragă din activitatea competițională. Nu a mai revenit în fotbal în calitate de antrenor sau oficial, preferând o viață discretă, departe de lumina reflectoarelor. Totuși, numele său a rămas în memoria fanilor, în special a celor din Santander și Chaves, unde a fost mereu respectat.
Lupta cu boala SLA și retragerea completă din viața publică
În urmă cu 12 ani, Marcel Sabou a fost diagnosticat cu SLA – scleroză laterală amiotrofică. Boala, extrem de agresivă, afectează neuronii motori și duce treptat la pierderea mobilității, a capacității de vorbire și, în cele din urmă, a funcțiilor vitale. În ciuda diagnosticului sumbru, fostul fotbalist a luptat cu demnitate și curaj împotriva acestei afecțiuni necruțătoare.
Marcel Sabou s-a retras complet din viața publică în ultimul deceniu. Rareori au apărut informații despre starea sa de sănătate, iar familia a dorit discreție totală. Cei care l-au cunoscut spun că a fost un om puternic și demn până la final, în ciuda suferinței continue. Decesul său a venit ca o pierdere grea pentru lumea fotbalului, dar și ca un final al unei lupte nedrepte.
Reacțiile cluburilor spaniole și ale presei iberice
Sporting Gijón a fost primul club care a anunțat moartea lui Marcel Sabou. Pe conturile oficiale de social media, reprezentanții clubului au transmis: „Odihnește-te în pace, Marcel Sabou. Transmitem sincere condoleanțe familiei și prietenilor săi”. Mesajul a fost însoțit de un fundal negru, simbol al doliului. Ulterior, și alte cluburi din Spania, inclusiv Racing Santander, au transmis mesaje similare.
Presa spaniolă a dedicat spații ample memoriei lui Sabou. Publicațiile din Santander și Tenerife au relatat despre parcursul său sportiv și despre modul în care a fost primit în Spania după fuga din România. Jurnaliștii l-au caracterizat drept „un jucător discret, dar eficient”, „un profesionist exemplar” și „un simbol al curajului într-o perioadă complicată pentru sportivii din Estul Europei”.
Foști colegi, antrenori și prieteni au vorbit cu emoție despre Marcel Sabou. Mărturiile celor apropiați îl descriu ca pe un om cald, rezervat și extrem de disciplinat. Nu era genul expansiv, nu căuta atenția presei, ci prefera să vorbească prin jocul său. Chiar și după retragere, a rămas conectat la lumea fotbalului, urmărind competițiile și menținând legătura cu câțiva prieteni din industrie.
Din România, nu au întârziat reacțiile. Foști jucători din generația sa și reprezentanți ai cluburilor Poli Timișoara și Dinamo București au transmis mesaje de condoleanțe. Federația Română de Fotbal nu a făcut încă un anunț oficial, dar este de așteptat ca memoria sa să fie onorată și la nivel instituțional.
O viață marcată de curaj, performanță și demnitate
Marcel Sabou a fost mai mult decât un simplu fotbalist. A fost un om care a avut curajul de a-și lua viața în propriile mâini, fugind dintr-un regim opresiv pentru a-și urma visul. A fost un sportiv complet, cu o carieră solidă în campionate puternice precum La Liga și Primeira Liga. A fost un luptător, nu doar pe teren, ci și în viață – înfruntând cu demnitate o boală care i-a afectat corpul, dar nu și spiritul.
La 59 de ani, Marcel Sabou pleacă dintre noi, lăsând în urmă o lecție de viață și o amintire vie în inimile celor care l-au cunoscut. Povestea lui rămâne una dintre cele mai impresionante din fotbalul românesc postdecembrist. Un om care a ales libertatea, și care, chiar și în fața celui mai greu adversar – boala – nu a renunțat niciodată la demnitate.