Durere imensă în comunitatea școlară din Bacău: două cadre didactice iubite s-au stins la interval de doar 24 de ore.
Vestea a zguduit elevi, părinți și colegi, iar zeci de mesaje au umplut rețelele sociale, conturând imaginea a două dascăle care au format generații întregi și au lăsat în urmă o moștenire de bunătate, răbdare și dăruire.
Val de doliu în două școli din municipiu
Școala Gimnazială Nr. 10 din Bacău a anunțat, miercuri, trecerea la cele veșnice a învățătoarei Ramona‑Maria Karpfen. Reacțiile au venit imediat, din partea elevilor, a foștilor elevi și a părinților care i-au fost aproape în toți acești ani. Mulți au vorbit despre zâmbetul ei constant, despre felul cald în care îi primea pe copii dimineața și despre exigența blândă prin care îi motiva să reușească.
„Toată școala astăzi plânge. De durere. De neputință. De dor. Ramona, draga noastră, unde ai plecat?”
Mesajele sunt pline de recunoștință pentru profesionalismul ei. Unii părinți au subliniat că, dincolo de manuale și lecții, Ramona‑Maria Karpfen a reușit să le inspire copiilor încredere și curaj, transformând sala de clasă într-un loc al învățării prin empatie. În amintirile foștilor elevi rămâne „un om cald, bun și luminos”, iar colegii vorbesc despre o prezență discretă, dar puternică, întotdeauna gata să ajute.
Mesaje de adio pentru profesoara Bucur Liliana
Cu o zi înainte, colectivul Școlii Gimnaziale „Dr. Alexandru Șafran” a anunțat moartea profesoarei Bucur Liliana. Familia a transmis un text emoționant, în care a evocat sprijinul pe care l-a oferit tuturor și puterea cu care a înfruntat încercările vieții. Potrivit apropiaților, Liliana a dus o luptă grea cu o boală severă, pe care a înfruntat-o cu răbdare și credință. În urma sa a rămas un fiu, Theodor.
„Pentru copii a fost mai mult decât o învățătoare – a fost un om care a format caractere.”
Rudele și colegii au rememorat diminețile în care Liliana ajungea devreme la școală pentru a pregăti materialele, orele suplimentare oferite elevilor care aveau nevoie de sprijin și felul în care a știut să reconstruiască încrederea copiilor aflați în dificultate. Cuvintele care revin constant în mesajele comunității sunt dăruire, omenie și lumină.
Dispariția celor două dascăle, la numai o zi distanță, a copleșit orașul. În mediul online s-au strâns sute de postări, multe dintre ele amintind excursii, premiere ale micilor elevi, dar și gesturile mărunte prin care au știut să rămână aproape de fiecare copil. „Un suflet minunat” și „o învățătoare deosebită” sunt formulări repetate de foști elevi, însoțite de fotografii cu diplome, felicitări scrise de mână și desene făcute la final de an.
În cancelarii, colegii vorbesc despre două destine paralele, unite de aceeași vocație. Una a fost percepută drept „mai mult decât un cadru didactic, un pilon de sprijin pentru copii și părinți”; cealaltă, drept un exemplu de curaj în fața bolii și de credință în momentele grele. Ambele au lăsat în urmă generații care le vor duce mai departe lecțiile despre respect, disciplină și bunătate.
Doliu și recunoștință – acestea sunt cuvintele care descriu astăzi comunitatea educațională din Bacău. Pe coridoare, în clase și în birourile profesorilor se aud povești despre primele litere învățate, despre emoția serbărilor, despre mândria rezultatelor obținute la concursuri. Sunt mărturii simple, dar grăitoare, care vorbesc despre impactul discret și profund al unui dascăl bun în viața unui copil.
„Drum lin către lumină, dragă Liliana. Dumnezeu să te odihnească în pace. Veșnică pomenire!”