Cornelia Rednic a vorbit cu sinceritate despre greutățile prin care a trecut alături de soțul ei la începutul carierei.
Cornelia și Lupu Rednic formează un cuplu atât pe scenă, cât și în viața de zi cu zi. Cu ani de activitate în spate, aceștia duc mai departe iubirea pentru muzica din Maramureș, fiind apreciați pentru toată cariera lor.
Cornelia și Lupu Rednic au fost invitați recent în cadrul podcastului realizat de Minodora, acolo unde au privit în urmă, la începutul carierei lor, fiind sinceri despre lucrurile care i-au deranjat la acea vreme.
Aceștia au spus cine nu i-a vrut în emisiune și cum au reușit până la urmă să se lanseze.
Cornelia Rednic: Odată ce am scos capul în lume, am dat de foarte mari greutăți. Adică de alți colegi cărora nu le convenea prezența noastră. Ni s-au făcut foarte multe răutăți, care să rămână acolo, în istorie, să rămână unde le e locul.
Ne-au afectat sub toate formele. Ideea este că exista o singură televiziune și era foarte greu să pătrunzi acolo, pentru că dacă doamna realizator nu te voia… A fost doamna Mărioara Murărescu, care avea cea mai tare emisiune.
Toată lumea își dorea să ajungă acolo. Dumneaei nu ne-a vrut pe noi și, dacă nu treceai pe acolo… Doamna Elise Stan ne aprecia foarte tare, doar că avea mai puține emisiuni și era greu să ne promoveze. Doamna Elise Stan chiar ne-a ajutat. Dincolo nu am avut loc. A trecut. Atunci am suferit foarte tare, din cauza colegilor și a doamnei.
Până la urmă, realizatorul are dreptul să-i placă sau nu. Adică eu, dacă fac o emisiune, aduc pe cineva în care cred. Probabil că dânsa nu credea în noi. Nu suntem supărați pe asta.
Lupu Rednic: Nu ne-a mai filmat. Dar, dacă am fi vrut, ne-ar fi filmat după. Nu am mai vrut noi. Dragoste cu de-a sila nu se poate. Trebuie să curgă lucrurile, să fie armonie. Dar Lupu s-a ambiționat foarte tare. Întâmpinaserăm niște greutăți mari și a zis: „Nu, noi vom fi cel mai tare nume din Maramureș, să petrecem cu cei mai mari dintre cei mai mari și din România.
Noi o să fim cap de afiș. De noi va ști toată lumea.” Eu m-am uitat la el și am râs. I-am zis: „Suntem tineri, suntem doi amărâți. De unde să iasă ce spui tu?” Eu n-am putut să văd mai încolo că se poate. Mă gândeam că sunt atât de grele greutățile prin care am trecut, că nu se poate.