Ministrul Muncii, Florin Manole, a intervenit public marți, 3 februarie 2026, pentru a lămuri tema indemnizațiilor destinate persoanelor cu dizabilități și pentru a corecta dezinformările apărute în ultimele zile. Mesajul său a pledat pentru o discuție așezată, bazată „pe date”, nu pe percepții sau generalizări.
„Trebuie să discutăm pe date, nu pe mituri”
Mesajul ministrului și contextul
Într-o postare pe rețelele sociale, oficialul a respins teza potrivit căreia sprijinul financiar i-ar determina pe beneficiari să renunțe la muncă. El a arătat că această concluzie ignoră realitățile zilnice ale persoanelor cu dizabilități și felul în care statul a proiectat indemnizațiile: ca instrument de compensare, nu ca substitut pentru un salariu.
Manole a subliniat că posibile ajustări ale cuantumurilor sunt luate în calcul, dar numai în limitele unui cadru responsabil și predictibil pentru bugetul public. Cuvântul-cheie pe care l-a ales pentru a-și condensa poziția—„Trebuie”—marchează, potrivit lui, atât nevoia de rigoare, cât și obligația morală de a face politici publice ancorate în realitate.
Accentul cade pe fapte verificabile: o dezbatere onestă trebuie să pornească de la cifre și analize, a insistat ministrul, respingând comparațiile simpliste dintre indemnizații și salarii. Astfel de paralele, spune el, pot produce percepții eronate și pot alimenta stigmatizarea unor oameni care, în numeroase situații, se confruntă cu bariere suplimentare la angajare.
Ce intră în evaluare și cum arată sprijinul
Ministrul a indicat câteva repere care nu pot lipsi din nicio evaluare serioasă:
— Costurile reale ale vieții pentru o persoană cu dizabilitate, de la transport adaptat până la activități cotidiene care, adesea, presupun cheltuieli sporite.
— Cheltuielile suplimentare pentru tratamente, terapii, dispozitive medicale sau adaptări ale locuinței, fără de care autonomia rămâne dificilă sau chiar imposibilă.
— Dificultățile de integrare profesională, unde barierele obiective se adaugă prejudecăților, ceea ce face cu atât mai necesare măsuri active pentru integrare pe piața muncii.
Indemnizațiile sunt stabilite în funcție de gradul de handicap și de nevoile asociate fiecărui caz. Ele acoperă parțial costuri suplimentare, fără a înlocui venitul obținut prin muncă. În această logică, susține Manole, a judeca nivelul sprijinului exclusiv prin comparație cu salariile distorsionează sensul prestațiilor.
Pe agenda Ministerului Muncii rămâne și tema unor posibile majorări. Orice modificare, a precizat demnitarul, trebuie să fie fundamentată pe analize economice și sociale, pentru a calibra mai corect sprijinul la nevoile reale ale beneficiarilor și pentru a asigura sustenabilitatea bugetară.
În paralel cu prestațiile bănești, ministrul a indicat direcții complementare: servicii de sprijin personalizat, acces real la educație și formare, dar și politici publice care să faciliteze tranziția către un loc de muncă adaptat. O dezbatere echilibrată, lipsită de etichete negative, poate crea un cadru public în care demnitatea și autonomia persoanelor cu dizabilități să fie prioritare.
„Trebuie” rămâne, astfel, un reper de politică publică—un îndemn la rigoare, prudență bugetară și respect față de realitățile de la firul ierbii. Declarațiile au fost făcute marți, 3 februarie 2026, pe rețelele sociale, în contextul discuțiilor recurente despre nivelul indemnizațiilor și așteptările societății față de rolul statului.