Cariera politică a Elenei Udrea a fost, fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase și controversate traiectorii din România post-decembristă. În doar câțiva ani, a trecut de la statutul de avocat relativ puțin cunoscut la poziții-cheie în centrul puterii de la Cotroceni, devenind ulterior ministru și lider de partid. Ascensiunea sa fulgerătoare a fost urmată însă de un declin la fel de abrupt, marcat de condamnarea în dosarul „Gala Bute”, perioada petrecută în detenție și retragerea definitivă din viața politică.
Începuturile și apropierea de Traian Băsescu
Ascensiunea Elenei Udrea este strâns legată de relația cu Traian Băsescu, cel care a remarcat-o și a promovat-o constant în structurile de putere. Colaborarea lor a început în perioada în care Băsescu era primar general al Capitalei, moment în care Udrea a devenit consilier personal. După victoria acestuia la alegerile prezidențiale din 2004, cariera ei a cunoscut un salt spectaculos: în februarie 2005 a fost numită șefa Cancelariei Prezidențiale.
Această funcție a plasat-o direct în cercul restrâns al deciziilor de la vârful statului. Influența ei a crescut rapid, iar aparițiile publice au devenit tot mai frecvente. Potrivit volumului „Cronică de Cotroceni”, semnat de Adriana Săftoiu, documentele destinate președintelui ajungeau adesea mai întâi la Udrea. În jurul acestei relații s-au țesut numeroase speculații și teorii, inclusiv acuzații privind presupuse influențe din partea unor servicii secrete.
Săftoiu nota că s-a vorbit „cu voce tare sau șoptită” despre o posibilă infiltrare, însă sublinia că realitatea ar putea fi mai puțin spectaculoasă decât teoriile conspiraționiste. În opinia sa, dacă ar fi existat vreo „plasare”, aceasta ar fi fost mai degrabă rezultatul contextului personal și al relațiilor apropiate din cercul ei.
Vizibilitate, controverse și imagine publică
În perioada de la Cotroceni, Elena Udrea a devenit rapid una dintre cele mai vizibile figuri din administrația prezidențială. Președintele a încurajat-o să participe la emisiuni televizate și să-și construiască un profil public puternic. La vizite oficiale, aparițiile sale atrăgeau adesea atenția delegațiilor străine și a presei.
Adriana Săftoiu descrie într-un jurnal o întâlnire din februarie 2005 cu o delegație rusă, unde ținuta Elenei Udrea a stârnit comentarii inclusiv în interiorul echipei prezidențiale. Imaginea sa, îmbinând eleganța cu o notă de provocare, a devenit parte a brandului personal pe care și l-a construit într-o lume politică dominată, la acel moment, în mare parte de bărbați.
Totodată, au existat și episoade controversate legate de persoane care ar fi avut acces la Palatul Cotroceni prin intermediul ei. În jurnalul său, Săftoiu menționează „domni dubioși” care ar fi frecventat instituția, alimentând suspiciuni și tensiuni interne.
Demisia de la Cotroceni
Demisia Elenei Udrea din funcția de șefă a Cancelariei Prezidențiale a venit în urma unui scandal mediatic în care a fost implicat soțul său de la acea vreme, Dorin Cocoș, suspectat că ar fi încercat să ofere mită unui jurnalist. Oficial, acesta a fost motivul plecării.
În culise, însă, au circulat și alte explicații. Adriana Săftoiu amintește despre o posibilă „notă” venită din Rusia și despre necesitatea de a limita accesul la anumite documente sensibile. Deși aceste informații nu au fost confirmate public, ele au contribuit la aura de mister care a înconjurat plecarea sa din administrația prezidențială.
Ministru și lider politic
După ieșirea din echipa de la Cotroceni, Elena Udrea și-a continuat cariera politică. A devenit ministru al Turismului și una dintre cele mai vizibile figuri ale Partidului Democrat Liberal. În acea perioadă, era percepută ca unul dintre cei mai influenți oameni din jurul președintelui Băsescu.
În interviuri acordate ulterior, Udrea a recunoscut rolul decisiv al acestuia în ascensiunea sa și a altor lideri din PDL. Ea a afirmat că numeroși politicieni – printre care Emil Boc, Vasile Blaga sau Adriean Videanu – și-au datorat funcțiile sprijinului președintelui:
„Îi datorez cam ce îi datorează foarte mulți politicieni. Foarte mulți politicieni, mă refer la cei din zona PDL, acolo unde Traian Băsescu a fost lider, îi datorează cariera. Datorită susținerii președintelui, România a avut femei în posturi-cheie de conducere, cum ar fi al treilea om în stat – Roberta Anastase, Anca Boagiu – de 3-4 ori ministru, Sulfina Barbu – ministru, Monica Macovei – ministru și apoi europarlamentar.”
Mai târziu, Elena Udrea și-a fondat propriul partid și a candidat în alegeri, încercând să își consolideze un traseu politic independent. Totuși, contextul juridic tot mai complicat avea să umbrească această etapă.
Dosarul „Gala Bute” și prăbușirea
Punctul de cotitură al carierei sale a fost dosarul „Gala Bute”, care viza modul de organizare și finanțare a unui eveniment sportiv de amploare. În urma procesului, Elena Udrea a fost condamnată și a ispășit o pedeapsă de 3 ani și 10 luni de închisoare.
Înainte de executarea pedepsei, a părăsit România și a locuit o perioadă în Costa Rica, unde a solicitat statut de refugiat politic. A fost arestată acolo și ulterior extrădată. În 2021, a fost reținută din nou în timp ce încerca să părăsească țara.
În iulie 2025, după executarea pedepsei, a fost eliberată. Ulterior, a declarat că nu mai intenționează să revină în politică, preferând să se concentreze pe viața personală.
O carieră între putere și controverse
Parcursul Elenei Udrea rămâne un studiu de caz despre ascensiunea rapidă în politică, despre puterea relațiilor și despre fragilitatea carierei publice într-un context dominat de scandaluri și dosare penale. De la poziția de om-cheie la Palatul Cotroceni până la statutul de deținut, traseul ei reflectă complexitatea scenei politice românești din ultimii 20 de ani.
Astăzi, numele său rămâne asociat cu una dintre cele mai spectaculoase urcări și căderi din politica românească recentă – o poveste în care ambiția, influența și controversele s-au împletit permanent.
Facut/by viralnews.ro