O inimă de artist s-a oprit
Lumea teatrului românesc este în tăcere. Mihai Răducu, un om care a trăit cu sufletul în scenă și a iubit cu tot ce avea meseria de actor, a plecat dintre noi. Vestea morții sale a fost dată cu durere pe rețelele de socializare, unde colegi, prieteni și admiratori și-au exprimat șocul și tristețea.
Actorul a încetat din viață ieri, în jurul orei 14:00. Nu se cunosc încă detalii despre cauza decesului, însă apropiații au anunțat că ceremonia de înmormântare va avea loc sâmbătă.
„Astăzi, în jurul orei 14, actorul Mihai Răducu a trecut la cele veșnice. Mâine revenim aici pentru cei care vor să afle detalii despre ceremonia de înmormântare. Dumnezeu să-l odihnească! P.S.: dacă există rude apropiate care văd acest mesaj, vă rugăm să ne scrieți pe Messenger sau aici.” – este mesajul simplu, dar cutremurător, postat în spațiul public.
Rămas-bun, cu lacrimi și respect
Cei care l-au cunoscut, l-au apreciat sau pur și simplu l-au urmărit de-a lungul anilor, vor putea să-i aducă un ultim omagiu vineri, între orele 15:00 și 20:00, la Capela Cimitirului Ghencea Civil, din București. Trupul neînsuflețit va fi depus acolo pentru ca prietenii și admiratorii să-i poată spune adio. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, de la ora 13:00, în același cimitir.
Este o despărțire grea, într-un spațiu unde lacrimile se vor amesteca cu amintiri. Cu povești nespuse și aplauze care acum nu mai au cui să fie adresate.
O viață între scenă și suflet
Mihai Răducu nu a fost doar actor. A fost un artist autentic, un om care a simțit scena până în măduva oaselor. Absolvent al UNATC în 1982, a avut șansa de a învăța și de a crește sub îndrumarea unor mentori legendari – Florin Zamfirescu și Marcel Iureș. A fost coleg de generație cu nume precum Bianca Brand și Mihai Călugărița, formând o promoție despre care lumea teatrului vorbește cu respect și nostalgie.
Pentru Mihai Răducu, teatrul a fost mai mult decât o profesie. A fost destin. A fost drumul său, chemarea pe care a urmat-o cu răbdare, cu intensitate, cu modestia aceea aparte a celor care nu vor faima cu orice preț, ci trăiesc pentru ceea ce fac.
Dispariția unui om blând și discret
Cei care l-au cunoscut personal spun despre el că era o fire calmă, caldă, cu o noblețe interioară rar întâlnită. Nu ridica niciodată vocea, dar cuvintele sale aveau greutate. Nu căuta lumina reflectoarelor, dar prezența lui umplea scena.
Mihai Răducu era unul dintre acei oameni care lasă urme, nu zgomote. Genul de actor care nu juca pentru aplauze, ci pentru suflet. Pentru adevărul din fiecare replică.
Ecoul unei tăceri
Plecarea lui lasă un gol adânc. Nu doar în lumea artistică, ci în inimile tuturor celor care l-au cunoscut, au lucrat cu el, l-au ascultat sau l-au aplaudat măcar o dată. Teatrul pierde un om de valoare, iar România un actor de caracter.
Deși timpul a pus punct vieții sale pământești, ecoul lui Mihai Răducu va rămâne. În fotografii alb-negru din anii ’80, în afișele vechi de spectacol, în rolurile sale care au spus mai mult decât cuvintele.
Un ultim gând
Pe ultimul drum, Mihai Răducu nu pleacă singur. Îl însoțesc amintirile, respectul unei bresle și iubirea unui public discret, dar sincer.
Dumnezeu să-l odihnească în pace. Iar nouă, celor rămași, să ne dea înțelepciunea de a prețui artiștii cât sunt în viață.