La doar câteva zile după învestirea oficială a lui Nicușor Dan în funcția de președinte al României, la Palatul Cotroceni s-a dat startul unor consultări politice intense. Miza este una esențială: formarea viitorului guvern și desemnarea prim-ministrului, într-un context economic fragil și cu o scenă politică tensionată. Liderii principalelor partide au fost invitați la discuții, iar în culisele negocierilor se conturează trei scenarii posibile, fiecare cu propriile provocări și implicații.
Ilie Bolojan, premierul cu susținere fragmentată
Prima și, aparent, principala opțiune discutată este numirea lui Ilie Bolojan în fruntea Executivului. Reputat pentru rigoarea administrativă dovedită la Oradea și în județul Bihor, Bolojan ar urma să fie susținut de o coaliție extinsă formată din PNL, USR, PSD, UDMR și grupul minorităților. Teoretic, o formulă largă care să asigure stabilitate parlamentară și o marjă solidă de acțiune.
În realitate însă, lucrurile nu sunt atât de simple. Chiar în sânul PNL există voci influente care contestă această variantă. Printre ele se numără Hubert Thuma, lider al organizației PNL Ilfov, care ar fi reunit în jurul său mai mulți nemulțumiți de stilul direct al lui Bolojan. Se adaugă rezervele exprimate în PSD, unde Sorin Grindeanu, președintele partidului, evită să susțină clar candidatura acestuia.
Așadar, deși este o opțiune aflată în fruntea negocierilor, varianta Bolojan nu are încă un consens politic solid în spate. Iar fără o susținere clară și coerentă, riscurile unui blocaj politic ulterior cresc considerabil.
Guvernul tehnocrat – o soluție „fără culoare”, dar și fără garanții
Un al doilea scenariu luat în calcul este instalarea unui guvern tehnocrat, o idee readusă în discuție de social-democrați. Argumentul este că un premier apolitic, susținut de toate partidele, ar putea gestiona tranziția politică și ar aplica măsuri economice dure, fără presiuni electorale.
Un nume care circulă în acest context este cel al lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, economist respectat și cu experiență în politici publice. Deși ideea ar putea aduce un plus de credibilitate externă, ea nu este lipsită de controverse. Kelemen Hunor, liderul UDMR, a declarat public că o astfel de formulă este „o stradă înfundată”, care riscă să eșueze din lipsă de susținere parlamentară.
În esență, guvernul tehnocrat poate funcționa doar dacă are un mandat clar și o durată limitată. Fără sprijin politic solid, orice măsură impopulară va fi respinsă rapid de partide, iar instabilitatea riscă să revină în forță.
Rotativa guvernamentală – o revenire riscantă la un model contestat
Al treilea scenariu readuce în discuție ideea rotativei la conducerea guvernului. Un model practicat recent, dar care a lăsat în urmă tensiuni și promisiuni neterminate. Potrivit acestui plan, funcția de premier ar urma să fie împărțită, pe rând, între liderii principalelor partide – începând probabil cu PNL, urmat de PSD și, eventual, USR.
Problema este lipsa clarității. Nu e limpede dacă rotativa se va face în două sau trei etape și ce garanții ar exista pentru respectarea termenilor. În plus, o astfel de formulă necesită o disciplină politică greu de obținut în actualul climat tensionat.
În următoarele zile, fiecare partid trebuie să decidă în forurile interne ce scenariu este dispus să accepte. Este un test major de maturitate politică și de viziune pe termen lung.
Concluzie
Nicușor Dan, în primul său test real ca șef de stat, se află într-un punct-cheie al mandatului: trebuie să desemneze un premier care nu doar să inspire încredere, ci și să aducă stabilitate. Fie că va opta pentru un lider politic consacrat, un tehnocrat neutru sau o formulă hibridă cu rotativă, președintele va trebui să țină cont de echilibrul fragil al alianțelor și de urgențele economice cu care se confruntă România. Oricare ar fi decizia finală, ea va marca traiectoria guvernării pentru următorii ani.