O tragedie greu de imaginat a avut loc seara trecută, într-un cartier din Capitală. O mamă și-a aruncat fiica în vârstă de doar șapte ani de la etajul cinci al blocului în care locuiau, apoi s-a aruncat și ea. În mod cu totul miraculos, ambele au supraviețuit impactului, dar starea copilului este critică. Ultimele cuvinte ale femeii, rostite chiar înainte de a-și pierde cunoștința, i-au cutremurat pe martorii care au încercat să le salveze.
Femeia, o fostă jurnalistă în vârstă de 37 de ani, suferea de o depresie severă, spun apropiații. În ciuda terapiilor și ajutorului psihologic pe care îl primea de peste un an, presiunea emoțională – amplificată de un proces de custodie în desfășurare – pare să o fi împins către gestul extrem. Ancheta autorităților este în desfășurare, iar cazul ridică întrebări dureroase despre sănătatea mintală, neputință și strigăte de ajutor ignorate.
Momentul impactului, descris de martori
Totul s-a petrecut într-o seară liniștită, când majoritatea vecinilor se retrăseseră în apartamente. Deodată, o bubuitură puternică a spart liniștea blocului. Unii au crezut că a fost un accident rutier. Alții au intuit imediat că s-a întâmplat ceva grav. Când s-au apropiat de ferestre, au fost martorii unui coșmar.
Fetița a căzut prima, pe plafonul unei mașini parcate, fapt care, spun medicii, i-a salvat viața. Femeia a aterizat la câțiva metri distanță, tot pe o mașină. Impactul ar fi fost fatal dacă nu ar fi existat această coincidență salvatoare.
Poate cel mai tulburător moment a venit după ce femeia, deși grav rănită, era încă conștientă. Unul dintre martori, un bărbat în vârstă, s-a apropiat de ea și a întrebat-o ce s-a întâmplat. Cuvintele rostite de aceasta, înainte de a-și pierde cunoștința, sunt greu de înțeles.
„Am întrebat-o ce s-a întâmplat, ce-aţi păţit, dacă a fost un accident. M-a privit calm și mi-a zis: «Așa am considerat noi două că e mai bine»”, a povestit bărbatul.
Polițiștii și psihologii încearcă acum să reconstruiască ce s-a întâmplat în acele clipe. În spatele gestului șocant pare să fi existat o convingere profundă, născută dintr-o durere greu de controlat.
Martorii spun că femeia nu părea confuză. Nu părea speriată. Ci calmă, ca și cum ar fi luat o decizie cu luciditate. Iar această aparentă claritate este ceea ce tulbură cel mai mult pe cei care au fost acolo. Pentru că nu înțeleg cum o mamă, un om educat, fost jurnalist, ar fi putut ajunge la o astfel de concluzie.
O depresie veche, care nu a fost luată în seamă
Femeia era cunoscută în cercurile profesionale din presă. Fusese un jurnalist activ, implicat, dar care, în ultimii ani, se retrăsese complet din activitate. Surse apropiate familiei spun că de mai bine de un an, aceasta se confrunta cu o formă gravă de depresie. Făcea terapie, la insistențele fostului partener de viață, dar, aparent, sprijinul primit nu a fost suficient.
Tatăl fetiței a declarat că femeia mai amenințase cu sinuciderea în trecut. În ziua tragediei, acesta i-a trimis un prieten apropiat să le verifice. Femeia l-a întâmpinat calm și i-a cerut să coboare să cumpere apă și pâine. În doar câteva minute după ce bărbatul a plecat, s-a produs tragedia.
Medicii spun că în multe cazuri de depresie severă, semnele pot fi greu de citit, chiar și pentru cei apropiați. Persoana afectată poate părea funcțională, poate vorbi coerent, dar în interior se desfășoară o luptă cruntă. În cazul fostei jurnaliste, această luptă s-a purtat multă vreme în tăcere.
Ipoteze psihiatrice și ancheta penală
Psihiatrii implicați în analizarea cazului iau în calcul o ipoteză tulburătoare: femeia ar fi putut suferi un episod psihotic acut, în care realitatea a fost distorsionată. În astfel de episoade, gândirea logică este înlocuită de o formă de percepție alterată, în care ideea sinuciderii devine „rațională”.
„Sunt situații în care, în interiorul unui delir psihotic, mama nu mai consideră că fără ea copilul poate supraviețui. Se creează un atașament fuzional, în care moartea devine o formă de salvare. În mintea lor, trec într-o lume mai bună împreună”, a explicat psihiatrul Gabriel Diaconu
Anchetatorii au deschis deja un dosar penal pentru tentativă de omor. Femeia, internată în prezent la Spitalul Floreasca, a fost operată de urgență și este stabilă. Va fi audiată de polițiști după ce medicii vor confirma că poate suporta o astfel de procedură.
Fetița, în schimb, este în stare critică la Spitalul Grigore Alexandrescu. Medicii luptă să-i salveze viața, dar spun că următoarele 48 de ore sunt decisive. Între timp, familia a cerut discreție și rugăciune.
Ce putem învăța dintr-o tragedie ca aceasta
Cazul ridică întrebări dureroase, dar esențiale, despre modul în care societatea noastră tratează sănătatea mintală. Despre cum privim depresia. Despre stigmatul care înconjoară terapia. Și despre lipsa de reacție a sistemului în fața unor semnale clare de alarmă.
Fosta jurnalistă nu era o persoană necunoscută. Avea o carieră. Avea un cerc de prieteni. Mergea la terapie. Și totuși, a ajuns la acest gest extrem. Ceea ce înseamnă că ajutorul primit nu a fost suficient. Sau nu a fost eficient.
Martorii, vecinii, chiar și apropiații au recunoscut că „părea bine” în ultima vreme. Dar sub acea mască a funcționalității se ascundea o luptă pe viață și pe moarte. Una pierdută, poate, cu mult înainte ca trupul ei să atingă asfaltul.
Tragedia aceasta trebuie să devină mai mult decât un titlu. Trebuie să fie un semnal de alarmă. O invitație la reflecție. La empatie. La vigilență. Poate că, data viitoare, cineva va ști să audă din timp acel strigăt mut. Să intervină. Să oprească dezastrul.