Actrița Ioana Ginghină a făcut declarații noi despre dinamica familiei sale și despre legătura dintre fiica ei, Ruxandra, și tatăl acesteia, Alexandru Papadopol. Cunoscută pentru sinceritatea cu care vorbește despre viața personală, Ginghină a povestit cum, uneori, adolescenta a plecat temporar la tatăl său, după invitațiile acestuia.
Ce a spus Ioana Ginghină despre plecările fiicei la tată
Ginghină a explicat că, pe parcursul anilor, au existat situații în care Alexandru îi solicita Ruxandrei să stea câteva zile la el. În astfel de momente, fiica și-ar pregăti lucrurile și ar pleca pentru o perioadă, apoi se întorcea la mama ei după cursuri și îi povestea ce s-a întâmplat. Actrița a subliniat relația apropiată pe care o are cu fiica sa:
„Da <>. Ea își face băgăjelul și se duce și după școala mai vine la mine și povestește ce se întâmplă. De, asta nu înțelege tatăl ei, că noi suntem și prietene.”
Afirmațiile arată atât disponibilitatea tatălui de a o primi pe copilă, cât și modul în care mama percepe comunicarea dintre ei. Ioana a făcut referire la faptul că, din perspectiva ei, fiica îi este și prietenă, iar acest lucru influențează cum gestionează situațiile delicate.
Între tată și mamă: încercări și clarificări
Actrița a recunoscut că au existat momente în care Ruxandra a amenințat că va pleca la tatăl ei, dar a precizat că Alexandru nu a stimulat încurajarea acestor gesturi impulsive. Ioana a dorit să nu creeze o imagine negativă a tatălui, subliniind că el nu este un părinte rău și că, deși percepțiile pot diferi, a preferat să nu se implice excesiv în relația lor directă.
„A mai avut așa tentative, dar uite, ăsta-i un punct bun. Una peste alta Alexandru nu-i un tată rău, nu aș vrea să iasă pe negativ. Nici el nu încuraja chestia asta, să-i zică <>. În ciuda faptului că dacă ar fi să îl întrebi pe el poate ți-ar zice altceva, eu nu prea m-am băgat în relația lor.”
Din spusele Ioanei reiese o încercare de echilibru între protejarea fiicei și respectarea spațiului pe care părintele îl are în relația cu copilul. Ea afirmă că nu a intervenit constant în interacțiunile dintre Ruxandra și tatăl ei, lăsându-i să gestioneze anumite momente între ei.
Pe de altă parte, tonul mărturiilor arată cât de mult contează pentru Ginghină nu doar rolul de mamă, ci și legătura de prietenie cu fiica. Această combinație îi oferă Ruxandrei un cadru în care să își exprime trăirile după ce petrece timp fie cu mama, fie cu tatăl. Rămâne de văzut cum vor evolua aceste balansuri emoționale pe măsură ce copilul crește și își formează propriile decizii.