Lucian Viziru a descris una dintre cele mai tensionate perioade din viața sa de părinte, după ce fiul lui, Mihai, a fost implicat într-un incident la școală.
Actorul spune că a urmat, împreună cu soția, toate procedurile cerute de autorități pentru a-și proteja copilul, iar decizia de a cere un ordin de protecție a venit ca un pas firesc în acest demers.
Familia Viziru a preferat, în ultimii ani, discreția. Chiar dacă s-a stabilit temporar în Germania, prioritatea a rămas rolul de tată și apropierea față de Mihai. Situația de la școală i-a scos însă din anonimat: conflictul în care a fost implicat adolescentul a ajuns rapid în atenția poliției și a instanței, iar actorul a decis să meargă până la capăt pe calea legală.
„Când vine vorba de copil, facem tot ce trebuie și tot ce ține de noi.”
Potrivit relatărilor sale, cazul a evoluat rapid după sesizarea autorităților. Judecătorii au emis un ordin de protecție în favoarea lui Mihai, măsură care a adus o perioadă de respiro familiei. Lucrurile s-au mai liniștit, dar îngrijorările unui părinte nu dispar peste noapte, cu atât mai mult când în ecuație apar posibile recidive.
„Băiatul acela nu era la primul dosar.”
Afirmația subliniază temerile lui Lucian Viziru privind comportamentul colegului implicat în conflict și explică de ce părinții au dorit, din start, o protecție clară pentru fiul lor. Actorul a dat de înțeles că a documentat situația, a păstrat legătura cu școala și a colaborat cu organele competente, mizând pe un cadru oficial pentru a preveni alte incidente.
Reacția lui Lucian Viziru după incidentul de la școală
Viziru descrie aceste săptămâni ca pe un test de nervi și de reziliență pentru familie. „Să fii părinte”, sugerează el, înseamnă să pui între paranteze tot ce e secundar și să acționezi rapid atunci când siguranța copilului e pusă la îndoială. De aici și hotărârea de a apela la instrumentele legale disponibile. Fără dramatizări, dar cu fermitate, actorul vorbește despre un singur obiectiv: protejarea lui Mihai.
În plan practic, părinții au urmat pașii indicați de autorități: sesizare, documentare, solicitarea măsurilor provizorii și, ulterior, prezentarea în fața judecătorilor. Instituțiile au răspuns, iar ordinul de protecție a fost emis. Pentru moment, această decizie oferă un cadru predictibil, cu reguli clare cu privire la interacțiunea dintre copii.
Demersurile legale și așteptările familiei
Lucian Viziru subliniază că intervenția rapidă și dialogul constant cu școala au contat. Comunicarea dintre familie, cadrele didactice și autorități a fost esențială pentru a stabili faptele și pentru a lua măsuri care să reducă riscul unor noi tensiuni. Nu a fost o decizie ușoară, însă a fost considerată necesară pentru liniștea copilului.
În prezent, familia își dorește ca Mihai să-și continue cursurile și activitățile obișnuite într-un mediu sigur. Părinții urmăresc îndeaproape situația, înțelegând că o astfel de experiență poate lăsa urme la vârsta adolescenței. În același timp, accentul este pus pe echilibru: pe cât posibil, ritmul cotidian să redevină normal, iar presiunea să nu se transforme în frică.
Actorul rămâne rezervat în privința detaliilor, menținând granița dintre viața publică și cea privată. Mesajul central, însă, e limpede: când un copil are nevoie de ajutor, familia face tot ce ține de ea, iar instituțiile trebuie să-și joace rolul, pentru ca școala să rămână un spațiu de învățare, nu de conflict.