Nelu-Iulian Logofeteasa, un tânăr de 22 de ani, a murit în Germania, la scurt timp după ce se angajase ca șofer la o firmă de curierat.
Plecat pentru a-și susține familia și pentru un viitor mai bun al fetiței sale, drumul lui s-a frânt departe de casă.
Vestea pierderii a venit chiar pe 1 ianuarie 2026, când tatăl său, Daniel Logofeteasa, a făcut anunțul pe rețelele sociale. Întreaga comunitate din comuna Ploscuțeni, sat Argea, județul Vrancea, s-a strâns în jurul familiei copleșite de durere.
Cronologia dispariției și a veștii tragice
Întoarcerea la muncă a avut loc pe 27 decembrie 2025, când Iulian a plecat către Aukrug, în nordul Germaniei, unde lucra de aproximativ două luni. Aceasta a fost și ultima zi în care familia și copilul l-au văzut înainte de tragedie.
În 28 decembrie 2025, apropiații nu au mai reușit să ia legătura cu el. Au urmat ore de neliniște și căutări pe cont propriu, cu distribuirea pe rețelele sociale a semnalmentelor și mesajelor de speranță.
Pe 31 decembrie 2025, autoritățile au fost sesizate, iar un apel public a fost emis pentru găsirea tânărului. La doar o zi distanță, începutul de an a adus confirmarea care a sfâșiat inimile celor dragi.
În dimineața zilei de 1 ianuarie 2026, tatăl a scris pe Facebook mesajul care nu lasă loc îndoielii:
„De astăzi e oficial, am rămas fără puiul meu drag! A murit”
Un tânăr tată plecat pentru un viitor mai bun
Iulian își dorea să muncească și să-și sprijine fetița de doi ani. De aceea, deși familia l-a rugat să rămână acasă până după Revelion, el a pornit din nou la drum, temându-se să nu piardă bani sau locul de muncă. Tatăl a relatat că băiatul primea insistent mesaje legate de prezența la serviciu: „Cât a fost acasă, tot a primit mesaje de la patron să nu lipsească de pe 29 de la muncă…”
Munca în curierat, solicitantă și plină de responsabilități, a fost pentru el o șansă de a-și întreține familia. În Germania, tânărul își începuse noul capitol cu speranță, însă zilele dintre Sărbători s-au transformat într-un șir de întâmplări care au dus la deznodământul pe care nimeni nu și-l imagina.
Acasă, în Vrancea, rudele și prietenii trăiesc acum greul unei așteptări apăsătoare. Cu o suferință greu de cuprins în cuvinte, familia vorbește despre un fiu și un tată devotat, care își împărțea timpul între munca de peste hotare și gândul permanent la cei dragi.
Întreaga comunitate a fost marcată de valul de mesaje și distribuiri care au încercat să-l găsească în viață în 28–31 decembrie 2025. În lipsa veștilor bune, oamenii s-au adunat în jurul familiei, oferind sprijin și cuvinte de încurajare, în încercarea de a alina o parte din durere.
Până la finalizarea autopsiei, apropiații nu pot oferi detalii suplimentare despre cum s-a produs tragedia. Cauza exactă a decesului urmează să fie stabilită de medicii legiști, iar familia așteaptă răspunsurile oficiale.
În urma lui Iulian rămâne o copilă de doi ani, care nu își va mai putea îmbrățișa tatăl, și o familie care privește înainte cu speranța că va afla, în curând, care a fost cauza plecării sale atât de timpurii.