La puțin timp după dispariție, bunicul tinerei a primit un apel în care i se transmitea că fata este bine și că ar urma să plece în străinătate.
Informația, aparent liniștitoare, a devenit imediat un punct esențial pentru anchetatori, orientând primele demersuri pe o direcție tehnică menită să verifice autenticul mesajului și proveniența acestuia.
Apelul care a schimbat direcția verificărilor
Convorbirea către bunic a fost tratată ca o pistă prioritară, deoarece putea oferi indicii despre cine a inițiat contactul și din ce zonă a rețelei mobile a fost emis semnalul. În astfel de situații, investigarea contextului tehnic al unei discuții telefonice — de la durata ei până la celula de rețea activată în momentul conectării — devine esențială pentru a stabili dacă în spatele mesajului se află o persoană cunoscută, un intermediar sau cineva care a încercat să inducă în eroare familia.
În jurul acestui episod s-a deschis o linie de analiză dedicată: identificarea dispozitivului folosit, a numărului și a eventualelor conexiuni anterioare ori ulterioare înregistrate în rețea. Scopul a fost să fie conturat un traseu minim plauzibil al aparatului, corelat cu intervalul în care apelul a avut loc.
Pista tehnică: telefonul și cartela prepay
Pe 5 iunie, odată cu transferarea dosarului la DIICOT Craiova, procurorii au demarat proceduri pentru identificarea telefonului și a cartelei preplătite folosite la apelul către bunic. Au fost cerute date tehnice, au fost analizate celulele GSM activate în fereastra de timp relevantă și s-au urmărit posibilele mișcări ale dispozitivului între mai multe locații.
Potrivit informațiilor judiciare, verificările au condus către un vânzător dintr-un târg, cunoscut pentru comercializarea de telefoane la mâna a doua și cartele prepay. Acest detaliu a sugerat că aparatul sau numărul ar fi putut ajunge la apelant printr-un circuit informal, dificil de urmărit în lipsa unei trasabilități clare.
O dificultate majoră a fost imposibilitatea de a stabili identitatea cumpărătorului. Tranzacția ar fi fost efectuată cash, fără date nominale, iar după acel apel dispozitivul nu ar mai fi fost reactivat. În asemenea condiții, legătura dintre un număr anonim și o persoană concretă rămâne, în practică, frântă, iar ancheta depinde de corelări ulterioare cu alte elemente independente.
Tehnic, analiza conexiunilor din rețea oferă doar o aproximare a zonei în care s-a aflat telefonul, nu o adresă exactă. Dimensiunea celulei, încărcarea antenei, relieful și clădirile pot afecta acuratețea. Dacă aparatul este aprins pentru scurt timp și apoi oprit, „fereastra” de localizare rămâne îngustă, reducând șansele de a reconstrui cu precizie traseul utilizatorului. De aceea, un singur contact — mai ales când este făcut printr-o cartelă achiziționată dintr-un punct de vânzare informal — rareori produce, de unul singur, o identificare certă.
În practică, investigatorii încearcă să coroboreze aceste elemente cu alte urme: camere în proximitatea activării, martori din târgul în care erau vândute aparatele ori eventuale utilizări anterioare ale aceluiași IMEI sau număr în rețea. Chiar și așa, când dispozitivul rămâne inactiv după primul contact, spațiul de manevră se îngustează, iar efortul se mută pe piste paralele.
Acest caz evidențiază cât de complicate devin căutările atunci când intervin cartele prepay și aparate rulate pe piața second-hand: lipsa unei amprente administrative ferme, tranzacțiile în numerar și activările sporadice. În asemenea situații, datele tehnice sunt utile, dar ele își arată valoarea deplină abia când sunt îmbinate cu alte mijloace — declarații, verificări de teren și analize cronologice — pentru a reconstitui mișcările din jurul unui apel cheie.