Parlamentarii S.O.S. România au depus la Senat o propunere legislativă privind „unirea României cu Republica Moldova”, reluând, în linii mari, o inițiativă mai veche asociată cu Diana Șoșoacă. Proiectul a ajuns în procedură parlamentară, iar Senatul este prima Cameră sesizată.
Ce prevede, concret, proiectul depus
Textul propunerii este formulat într-un mod care a stârnit reacții tocmai pentru că stabilește întâi decizia la București și abia apoi deschide discuția cu Chișinăul. În Articolul 2 se afirmă explicit că „Parlamentul României decide unirea României cu Republica Moldova”.
Imediat după, Articolul 3 prevede că Parlamentul „abilitează guvernul” să înceapă de urgență negocieri cu autoritățile de la Chișinău pentru „definitivarea unirii”.
Din această construcție rezultă principala critică: inițiativa este prezentată de contestatari drept o anexare „de facto”, pentru că Republica Moldova ar fi pusă în fața unei decizii adoptate la București, iar negocierile ulterioare ar viza mai degrabă condițiile, nu acordul de principiu.
Noutatea invocată de inițiatori: „unirea” plătită din bani europeni
Față de proiectele similare din trecut, actuala variantă a fost prezentată în spațiul public cu un element care atrage imediat atenția: inițiatorii ar susține că procesul ar trebui finanțat din fonduri europene (și, în unele formulări, cu sprijin extern), argumentând că România a contribuit ani la bugetul UE și că ar trebui „să primească înapoi” printr-un asemenea demers.
În aceeași logică, expunerea de motive a fost descrisă ca amestecând argumente istorice cu speculații geopolitice despre reconfigurări post-război în regiune, inclusiv scenarii legate de Ucraina, formulate într-un limbaj controversat.
De ce proiectul e considerat exploziv politic
Inițiativa atinge simultan trei zone sensibile:
- Suveranitatea Republicii Moldova, pentru că textul pune accentul pe decizia unilaterală a Parlamentului României înainte de o consultare clară a Chișinăului.
- Relația cu UE, prin ideea că Bruxelles-ul ar trebui să achite costurile unui proces de unificare.
- Contextul regional, fiind invocate scenarii despre viitorul Ucrainei și despre repoziționări de putere în Europa, într-o perioadă de tensiuni și riscuri de securitate.
Ce arată, între timp, datele sociologice din Republica Moldova
Pe fundalul acestei propuneri, a apărut și un nou sondaj IMAS realizat la comanda Independent News (4–23 februarie, 1.113 respondenți, exclusiv Transnistria), care indică un tablou complicat:
- pentru „unirea Republicii Moldova cu România”: 30% ar vota „pentru”, 52% „împotrivă”;
- pentru aderarea la UE: 44% „pentru”, 35% „împotrivă”;
- pentru aderarea la NATO: 24% „pentru”, 55% „împotrivă”.
Aceste cifre sunt frecvent invocate în dezbatere ca argument că tema unirii rămâne puternic polarizantă peste Prut și că un proiect legislativ adoptat „în avans” la București riscă să producă mai degrabă reacții defensive decât consens.
În concluzie, proiectul S.O.S. România readuce în prim-plan o temă majoră, dar o face într-o formă care provoacă dispute: atât prin mecanismul propus (decizie în Parlamentul României urmată de negocieri), cât și prin ideea finanțării de la nivel european și prin justificările geopolitice atașate în expunerea de motive.