Atmosfera din Coaliție s-a aprins după ce, în jurul Curții Constituționale, s-au înregistrat două zile consecutive de blocaj pe dosarul legii pensiilor magistraților. Duminică și apoi luni, ședințele care ar fi trebuit să clarifice parcursul actului normativ au eșuat, alimentând tensiuni politice vizibile și reproșuri directe între partenerii de guvernare.
În culise, negocierile s-au transformat rapid în acuzații, iar pe holurile Parlamentului s-au conturat idei de pași procedurali cu țintă precisă. Nu mai vorbim doar despre diferențe de opinie: dosarul a devenit un test de forță pentru actorii politici, cu mize care depășesc tema punctuală a pensiilor.
Patru judecători în centrul disputei
Focalizarea s-a mutat pe patru judecători ai CCR: Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu și Mihai Busuioc. Proveniența lor – numiți la propunerea PSD – a fost invocată insistent în discuțiile politice, amplificând suspiciunile și ridicând temperatura internă din Coaliție. Importanța acestor două zile nu a fost deloc minoră: potrivit unor evaluări politice, se configura o majoritate capabilă să ducă la o decizie, iar apariția unui blocaj a schimbat brusc ritmul.
În acest context, explicațiile tehnice au lăsat locul celor politice. Absențele repetate au fost interpretate ca mișcări cu miză strategică, menite să împingă dosarul în timp și să conserve status quo-ul. Pe fundal, presiunea publică pentru reformă a crescut, iar fiecare gest de la Curte a fost citit prin lentila interesului politic.
Citește și:
Ofensiva USR și acuzații fără menajamente
USR a fost prima formațiune care a ieșit public, prin deputatul Alexandru Dimitriu, anunțând depunerea unei solicitări de încetare a mandatelor celor patru judecători. Mesajul său a fost tranșant, cu accent pe responsabilitatea instituțională a membrilor Curții:
„Judecătorii Curții Constituționale au obligația de a participa la ședințe și de a adopta decizii. Mandatul lor este activ, nu facultativ. Avem patru judecători care au lipsit intenționat de la două ședințe pentru a bloca deliberarea”
Dincolo de demersul procedural, Dimitriu a dus disputa într-o zonă rar abordată în registrul cotidian, vorbind despre o posibilă ruptură instituțională. În logica sa, scopul ar fi protejarea unor beneficii – inclusiv a pensiilor speciale – prin menținerea unei Curți nefuncționale, care evită deliberări sensibile. El a invocat, ca efecte ale acestui mecanism, „condamnări anulate, dosare închise și persoane eliberate din închisoare”, puse pe seama unui joc al intereselor.
„Nu este vorba despre Constituție sau despre lege, ci despre interesul unui partid. Patru judecători din nouă refuză să intre în ședințe doar pentru a bloca cvorumul”
Acest tip de retorică a împins conflictul la nivel instituțional, unde fiecare pas este analizat la milimetru. În lipsa unui calendar previzibil și cu presiunea socială pe reformarea sistemului de pensii speciale, orice întârziere devine un semnal politic major, nu doar o chestiune administrativă.
Pe fondul acuzațiilor, subiectul a riscat să alunece într-o încleștare între puterea legislativă și Curtea Constituțională, în care regulile jocului sunt interpretate diferit de fiecare tabără. Dincolo de declarații, rămâne însă realitatea procedurală a ședințelor eșuate.
Concret, în cele două întâlniri programate – duminică și luni – Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu și Mihai Busuioc au părăsit prima ședință și nu s-au prezentat la a doua, iar lipsa lor a împiedicat formarea cvorumului de șase judecători necesar pentru discutarea legii pensiilor magistraților. În absența cvorumului, dosarul a rămas nedezbătut, fără deliberare.