Ilie Năstase împlinește, astăzi, 19 iulie, frumoasa vârstă de 79 de ani, iar mâine își aniversează și patronul spiritual, atunci când în calendarele creștine este marcată ziua Sfântului Ilie.
Astfel, timp de două zile, el va petrece alături de familie și prieteni. Nu va face un chef de pomină, ci o petrecere intimă, acasă, alături de oamenii dragi sufletului său. Ajuns la o venerabilă vârstă, cu o viață trăită din plin, cu performanțe ce nu au fost egalate până acum în România, fostul mare tenismen crede că sfârșitul îi este aproape și are un mare vis, acela de a avea un muzeu care să-i poarte numele, asemeni lui Gică Hagi.
A vizualizat fiecare colțișor al muzeului, a făcut un plan și a mers la Nicușor Dan, pe atunci primar al capitalei, pentru a-I vorbi despre visul său. Năstase a fost, însă, refuzat de către actualul președinte al României, iar detaliile, povestite, în exclusivitate, pentru bugetul.ro, chiar de către sărbătorit, sunt de-a dreptul uluitoare.
Interviu exclusiv cu Ilie Năstase
Bugetul.ro: Cum vă simțiți la 79 de ani și ce veți face diferit față de alți ani de ziua dumneavoastră?
Ilie Năstase: Mă simt ca orice om care se așteaptă să aibă parte de o aniversare frumoasă. Nu voi face nimic diferit față de alți ani de ziua mea de naștere. Aș zice de zilele mele, fiindcă sâmbătă împlinesc 79 de ani, iar duminică, împreună cu mulți alții, îl sărbătorim pe Sf. Ilie. Voi fi în familie, alături de Ioana, de nepoata ei, de prieteni. Și-a anunțat prezența și Cristian Popescu Piedone, printre alții. Voi ciocni cu fiecare dintre ei un pahar de șampanie, dar fără excese. Să nu creadă unul sau altul nu știu ce, că și așa se spun multe lucruri urâte despre mine.
Bugetul.ro: Care e cel mai urât lucru care s-a spus despre dumneavoastră?
Ilie Năstase: Multe, foarte multe, uneori îmi spun că nu ar trebui să conteze, nu ar trebui să mă consum atât de multe. Uite, povestea că sunt un m-a afectat enorm. Cine să înțeleagă că pentru cineva ca mine, care a crescut de mic copil într-un club militar, și încă unul cu tradiție, așa ceva e o chestiune de suflet, de onoare. Am fost copil de trupă și mă mândresc cu asta. Mi s-a spus o dată că nu am cei șapte ani de acasă.
M-am enervat, prima dată, dar după aia am realizat că de vreme ce am petrecut inclusiv o mare parte din primii șapte ani pe terenul de tenis, mă pot amuza pe chestia asta. Așa am început, așa că nu pot nega. Am dat acestui club aproape un sfert de veac din viață. Și am ieșit la pensie cu gradul de locotenent-colonel și cu o pensie puțin peste 1.400 de lei. Se mai gândește cineva astăzi cum se poate trăi de fapt cu acești bani? Nu! Iar una dintre bucuriile vieții mele a fost ziua în care am fost avansat la gradul de general, dar o avansare simbolică, ce nu a implicat în niciun fel creșterea pensiei.
Ilie Năstase, despre Ion Țiriac și zilele sale de naștere
Bugetul.ro: Ion Țiriac va fi lângă dumneavoastră?
Ilie Năstase: Nu știu niciodată dacă ajunge să mă vadă sau nu! El are o agendă plină, umblă peste tot în lume, și cu afaceri sau cu partide de vânătoare. Acum doi ani am petrecut împreună. Însă există un lucru pe care-l știu sigur. Că e alături de mine, oriunde s-ar afla în lumea asta! Că ar face orice pentru mine. Și mă sună negreșit, măcar ca să-mi spună .
Bugetul.ro: La ce cadouri vă așteptați?
Ilie Năstase (râzând): La nimic special! La vârsta mea te mai bucură sănătatea, atât. Când eram mai tânăr și mai sărac îmi doream cât mai multe cadouri. Cât mai multe! În plus, am învățat că nu întotdeauna cadourile sosesc atunci când ți le dorești cel mai mult. Ele pot veni oricând. Mai mult, cadourile se uită. Azi le primești și mâine deja le poți uita!
Bugetul.ro: E ceva la care încă visați? Ceva ce nu aveți?
Da, dar înainte să vă răspund mai vreau să precizez ceva. Îmi reproșează câte unii că mă mândresc cu statutul de prim număr 1 mondial în tenis. Păi, ce aș putea să fac altceva și nu am făcut? Dacă ar fi existat numărul 1 plus mondial, atunci fiți siguri că aș fi fost și primul număr 1 plus mondial în tenisul profesionist! Dar nu există așa ceva!
Marea supărare a lui Ilie Năstase pe Nicușor Dan, din vremea în care președintele era edil
Bugetul.ro: Dar vise încă neîmplinite? Ceva după care tânjiți?
Ilie Năstase: Aș fi vrut să las după mine un muzeu care să le vorbească românilor și străinilor, deopotrivă, despre cine am fost și ce am făcut cu viața mea. Am încercat tot felul de demersuri până astăzi, în acest sens, dar fără niciun fel de succes. Uitați, am bătut inclusiv la ușa primarului general al Capitalei, actualul președinte.
Am fost refuzat! Propusesem ca muzeul să fie ridicat în Parcul Herăstrău, dar pentru Ilie Năstase nu s-a putut face nimic! În schimb, se pot face pentru atâtea buticuri pe care le poți întâlni oricând în acea zonă! Am trimis și o machetă a muzeului, pe care Nicușor Dan nu mi-a returnat-o nici astăzi! M am simțit ignorat, umilit.
Bugetul.ro: Ce ați spune cuiva, copil sau adult, care e lecția cea mai importantă pe care v-a dat-o viața?
Ilie Năstase: Să facă mereu ce le place! Mai mult, trebuie să iubești ceea ce faci, fiindcă altfel nu-ți iese. Uite, am văzut mii de părinți care le spun copiilor lor să facă una sau alta, ce să facă fiecare cu viața lor. Taică-meu, de exemplu, m-a bătut la cap să merg să joc fotbal. Dar eu am ales tenisul de câmp. Știu eu dacă am făcut bine sau rău? Cine știe ce fotbalist ar fi ieșit din mine? Glumesc, dar tot în glumă vă mai spun că îmi amintesc cum antrenorul de la grupa de fotbal mi-a spus că a doua zi voi primi o ciocolată mică din partea lui. Entuziasmat, i-am povestit asta și antrenorului de tenis. Care a doua zi a venit în fața mea cu o ciocolată. Mare!
Analiza marelui tenisman asupra vremurilor actuale
Bugetul.ro: Ce fel de vremuri trăim? Cum le-ați caracteriza?
Ilie Năstase: Iar mă provocați, voi, ăștia din presă! Iar o să spună unul sau altul că a ieșit specialistul să comenteze…în fine…Ce văd eu, vede toată lumea. Nu-mi place să critic, dar cred că viitorul copiilor noștri nu va fi deloc ușor. Nu voi mai trăi mult, dar mă tem pentru ce va veni și pentru copiii noștri.
Situația de azi vine ca un fel de notă de plată pentru ce n-am făcut la momentul în care trebuia să facem. Nu văd schimbarea pe care am așteptat-o multă vreme. Și nu doar eu! La noi, nu se gândește nimeni la om, la cel de lângă! Cum ajung în postura de președinte, premier sau mai știu eu ce fel de demnitar, cum se uite totul. Toți sunt la fel.
Avem atâtea exemple! De ani buni, constat că dăm în gol, că nu suntem în stare nici măcar să copiem legile din străinătate. Nu spun că acolo e raiul pe pământ, dar măcar acolo e altfel. Și mă întreb cum de acolo se poate și la noi, nu? Poate cineva să-mi răspundă?!